Învăţători şi-nvăţătoare
Atâtea lecţii mi-au predat...
Dar tatăl meu, un dascăl mare,
A şi trăit ce m-a-nvăţat.

Şi n-am să uit că-n poala hainei,
Și pe genunchii de judeţ,
Mi-a dat în ceasurile tainei
Învățăturile de preţ...

... Că pot să pierd averi şi ranguri,
Și bogății cu rai în spic,
Dar dacă n-am pierdut credinţa
Eu încă n-am pierdut nimic.

Că în credinţă e puterea
Măreţelor făgăduinţi,
Mai de dorite ca averea
Din cuferele cu arginţi.

Că într-un zâmbet şi-o privire
E poarta harului divin;
Și doar cu-o vorbă de iubire,
Pot să deschid un cer senin.

Că alţii pot trăi-n ruşine,
Dar eu să fiu curat mereu;
Că pot să râdă toţi de mine,
Eu să rămân cu Dumnezeu!

Că dragostea e cea mai mare,
Şi slava ei n-o pot schimba;
Că soarele rămâne soare
Chiar dacă nu-l mai pot vedea.

Că-n pace şi în armonie,
E prânzul cel mai sănătos;
Că-ntr-un bordei de sărăcie,
Nu sunt sărac lângă Hristos.

Că orice preţ nu e prea mare
Dacă la urmă-am câștigat
Coroana cea nepieritoare
De la Cerescul Împărat.